fbpx

Despre muncă, seriozitate și pasiune – de vorbă cu colegul nostru, dl. Mihai Borzaș – #OameniDeLaSaviniDue

iul. 19, 2021 | News, Oameni de la Savini Due

În fiecare zi suntem puși față în față cu diverse situații pe care suntem nevoiți să le rezolvăm. De cele mai multe ori când aceste situații implică și alți oameni, totul se transformă într-o negociere.

Negociem cu soția sau soțul, care dintre noi să se ridice primul din pat să le pregătească micul dejun copiilor.

Negociem cu copii ce vor să mănânce în dimineața aceasta. Iar mai apoi, ei negociază cu noi timpul petrecut cu prietenii pe stradă, în fața calculatorului sau vizitele la bunici și excursiile la munte sau la mare.

Apoi la muncă. Negociem cu șeful o mărire de salariu. Negociem cu colegii pe diverse propuneri de proiecte sau idei noi.

Negociem la piață pentru 2 kg de roșii proaspete sau trei legături de ceapă verde.

Negociem zi de zi cu cei din jurul nostru, fie că ne sunt familie, prieteni, colegi de muncă, șefi sau pur și simplu oameni cu care interacționăm fără să avem o legătură în mod special cu aceștia.

Oamenii sunt prezenți în tot și toate, iar negocierile sunt parte din viața noastră de zi cu zi.

Astăzi, reluăm seria de scurte articole intitulate Oameni De La Savini Due cu povestea lui Mihai Borzaș.

Nu lucrează în vânzări, deși este nevoit să negocieze zilnic în interacțiunile cu colegii de muncă. Este responsabilul pe Sectorul de Montaj din Savini Due, dar nu a ocupat acest post dintotdeauna. Povestea lui începe din 2005 și este despre muncă, seriozitate, răbdare și pasiune. Poate suna clișeic, dar sunt exact caracteristicile care l-au adus până în acest punct al carierei la Savini Due.

La fel ca și pe dna. Roman, l-am rugat pe Mihai să ne povestească cum a început, și ce îi place la munca pe care o face. Citiți în continuare pentru că vă așteaptă o surpriză la final:

 “Sunt la Savini Due încă din 2005. Pe vremea aceea eram doar un tânăr care își dorea să muncească, fără să conteze foarte mult departamentul în care lucram.

Am început de jos. Primul post fiind de muncitor în departamentul Finisaj. A fost o muncă despre care pot să spun că mi-a plăcut, însă mi-am dorit să evoluez, să învăț să fac și alte lucruri.

Așa că în momentul în care mi s-a oferit oportunitatea am început să lucrez ca operator CNC, fiind responsabil de unul dintre utilaje. Iar de aici înainte lucrurile au evoluat destul de repede.

Foarte curând am devenit responsabil de programarea CNC-urilor pe un sector întreg din departament.

Cred că atenția pe care o acordam muncii pe care o făceam împreună cu operatorii și muncitorii din sectorul nostru a fost principalul motiv pentru care, în momentul în care a apărut oportunitatea, mi s-a oferit posibilitatea de a prelua un alt sector, și anume, sectorul de montaj pentru capacele wc.

A fost o surpriză plăcută, să văd că munca mea este apreciată și recompensată în acest fel.

Am acceptat noua responsabilitate cu emoții, dar și încântare și încredere că pot face lucrurile să funcționeze foarte bine.

Apoi, în 2019, o dată cu construirea noii fabrici mi s-a oferit oportunitatea să preiau întregul departament de montaj care include în acest moment atât sectorul de capace, cât și cele de mobilier și oglinzi.

Munca pe care o fac în acest moment îmi aduce în egală măsură satisfacții și provocări. Deși astăzi în noul format ne aflăm într-un spațiu de producție mult mai mare, în care ne putem organiza mult mai bine decât în trecut, și avem la dispoziție tablete pe care putem urmări constant toate etapele montajului, parcă totul este în continuare o negociere.

Oamenii au rămas în mare măsură la fel. Poate este și în natura noastră să fim reticenți la schimbare. Iar cei care lucrează cu alți oameni, sau prin munca lor trebuie să atribuie altora sarcini, știu foarte bine că orice decizie, orice nouă îmbunătățire a modului de lucru, implică foarte multă convingere și negociere pentru a fi aplicate de ceilalți colegi și subalterni.

Revenind, acum privind în urmă, cred că avansarea mea cu mulți ani în urmă la sectorul de montaj pentru capace, nu a fost o surpriză atât de mare. Nu cel puțin ca cea la care nu m-aș fi așteptat niciodată să mi se întâmple la Savini Due.

Cea mai mare surpriză pe care am avut-o în toți cei 16 ani de când lucrez aici, a fost să o cunosc pe cea care mi-a devenit mai apoi soție, Cristina, și căreia vreau să îi mulțumesc pentru sprijinul pe care mi-l oferă zilnic. Suntem de foarte mulți ani, atât colegi de viață, cât și colegi de muncă la Savini Due.

Mihai, îți mulțumim pentru că ai împărtășit cu noi experiența ta de peste 16 ani la Savini Due și îți mulțumim că ești în continuare alături de noi.

#Oameni De La Savini Due este un proiect prin care ne propunem să vă facem cunoștință cu cei care pun zilnic umărul la construirea poveștii de succes, Savini Due.